Agricultorii folosesc in functie de culturile lor diferite tipuri de ingrasaminte, iar aici putem sa le caracterizam in functie de natura lor, si anume ingrasaminte chimice sau ingrasaminte naturale. De-asemenea, inainte de a incepe sa discutam despre proprietatile ingrasamintelor pe care agricultorii le folosesc, mai putem spune si ca exista ingrasaminte solide dar si ingrasaminte lichide.
Ei bine, acum ca am stabilit foarte pe scurt care sunt tipurile de ingrasaminte pe care agricultorii le folosesc, haideti sa vedem care sunt cele mai importante proprietati ale ingrasamintelor. Iata asadar despre ce este vorba:
Proprietatile ingrasamintelor solide si lichide
Fiecare ingrasamant are proprietati caracteristice care il fac diferit de toate celelalte. Ingrasamintele sunt clasificate in doua grupe principale: Ingrasaminte solide si ingrasaminte lichide. Fiecare grup este caracterizat conform urmatoarelor proprietati:
- Concentratia elementelor nutritive (N; P 2 O 5; K 2 O).
- Compusii chimici care compun ingrasamantul.
- Greutatea in volum a ingrasamantului.
- Culoarea ingrasamantului.
- Turbiditatea solutiei de ingrasamant lichid .
- Starea fizica a ingrasamantului solid: cristalic, praf, prelucrat sau granulat.
- pH-ul solutiei de ingrasamant.
- Corozivitatea solutiei lichide.
- Conditiile de stocare necesare si perioada maxima de depozitare.
- Sarcina sa pentru diferitele tehnologii de aplicare a ingrasamintelor.
- Stabilirea temperaturii (cristalizarii) ingrasamantului lichid.
- Solul, substratul si culturile pentru care este recomandat ingrasamantul.
Concentratia elementelor nutritive
O solutie de ingrasamant poate contine unul sau mai multi dintre nutrientii principali sau macro-nutrienti: Azot (N); Fosfor (P); Potasiu (numit si Kalium) (K).
Uneori poate fi necesar sa se furnizeze si elemente secundare: Calciu (Ca); Magneziu (Mg); si Sulf (S).
Solutiile speciale de ingrasaminte contin si micro-nutrienti, elemente pe care plantele le necesita numai in cantitati foarte mici: fier (Fe); Zinc (Zn); Mangan (Mn); Molibden (Mo); Bor (B); Cupru (Cu).
Important!! Concentratia macro-nutrientilor intr-un ingrasamant este data in procente per unitati de greutate, de exemplu: grame de macro-nutrienti (N, P 2 O 5 , K 2 O) la 100 grame de ingrasamant (gr / 100 gr). Concentratia de microelemente este exprimata in general in parti pe milion (ppm), de exemplu, miligrame de element pur in 1 Kg de ingrasamant (mgr / Kg) sau in grame de element pur pe tona de ingrasamant (gr / tona).
Concentratia de nutrienti in ingrasaminte
Azot (N) – concentratia de azot intr-un ingrasamant comercial este exprimata ca procent de N pur in ingrasamant, sub forma de grame de N in 100 gr de ingrasamant.
Fosforul (P) – concentratia de fosfor in ingrasamantul comercial este exprimata ca procent de oxid de fosfor (pent) (P 2 O 5) in ingrasamant, sub forma de grame de P 2 O 5 in 100 gr de ingrasamant.
Relatia dintre fosforul pur (P) si oxidul (P 2 O 5) este:
- 1 Kg (pur) P = 2,3 Kg P 2 O 5 (2,3 x greutatea lui P = greutatea P 2 O 5).
- Sau: 1 Kg P 2 O 5 = 0,44 Kg (pur) P (0,44 x greutatea P2O5 = greutatea P)
Potasiu (Kali) (K) – concentratia de potasiu din ingrasamant comercial este exprimat ca procentul de oxid de potasiu (K 2 O) in ingrasamant.
Relatia dintre potasiu pur si oxid de potasiu este:
- 1 kg (pur) K = 1.21 kg K 2 O. (1.21 x greutatea K = greutatea K 2 O).
- Sau: 1 kg K 2 O = 0,832 kg (pur) K. (0,832 x greutatea K 2 O = greutatea K)
Important!! Unitatile fosforice si unitatile de potasiu sunt termenii folositi de industrie si comunitatea agricola – acestia nu sunt unitati stiintifice.
Calculele
Numerele care apar pe formula de ingrasamant exprima concentratia diferitilor nutrienti (atat pentru ingrasaminte solide, cat si lichide) in procente per unitate de greutate. In intreaga lume, principalele substante nutritive sunt listate in urmatoarea ordine: NPK (azot, fosfor, potasiu).
Azot: primul numar din stanga reprezinta concentratia de azot pur (N) in ingrasamantul comercial, in unitati procentuale.
Fosfor: Al doilea numar reprezinta concentratia de oxid de fosfor (pent) (P 2 O 5 ) in ingrasamantul comercial, in unitati procentuale. Pentru a calcula concentratia de P pura (in%), inmultiti acest numar cu 0,44.
Potasiul: Al treilea numar reprezinta concentratia de oxid de potasiu (K 2 O) in ingrasamant comercial, in unitati procentuale. Pentru a calcula concentratia de K pur (in%), inmultiti acest numar cu 0,832.
Greutatea in volum a solutiilor de ingrasaminte lichide
Aceasta este o caracteristica importanta a solutiilor de ingrasaminte lichide. Greutatea in volum reprezinta greutatea in grame pe centimetru cub de solutie de ingrasamant (gr / cm³). 1 gr / cm³ = 1 Kg / Lt = 1 tona metrica / m³.
Exemplu:
Greutatea in volum a unei solutii de 21% nitrat de amoniu este 1,28 gr / cm³. Prin urmare, in 1000 cm³ (= 1 L) exista 1280 gr (1.280 Kg) de azotat de amoniu. In 1 m³ (1000 litri) exista 1280 Kg (1,28 tone) azotat de amoniu.
Cele mai frecvente doua mijloace pentru a determina greutatea in volum a unei solutii de ingrasamant sunt:
- Hidrometrul: un instrument usor de utilizat, este scufundat in solutia de ingrasamant, iar greutatea volumului este citita direct pe scara sa in unitati de gr / cm³.
- Prin analiza de laborator cu trei replici: greutatea medie de 10 cm³ a solutiei de ingrasamant determinata pe o scara exacta.
Important!! Este foarte important sa se masoare greutatea in volum a solutiei pentru a calcula doza de ingrasamant. Ingrasamintele solide sunt vandute si facturate in greutate. Prin urmare, toate cantitatile comerciale sunt cotate in kilograme sau in tone metrice. Ingrasamantul lichid este insa contorizat / aplicat in volum (in litri pe unitate de suprafata). Prin urmare, este important sa cunoastem greutatea in volum a fiecarei surse de ingrasamant lichid.
PH-ul solutiei de ingrasamant lichid sau ingrasamant solubil in apa solida
PH-ul indica aciditatea sau alcalinitatea solutiei de ingrasamant, la o scara de la 1 la 14. Unde:
- pH = 7: solutie neutra.
- pH peste 7: solutie alcalina.
- pH sub 7: solutie acida.
- In intervalul pH = 6,5 – 7,5, solutia este considerata neutra.
- In intervalul pH = 3,5 – 6,5, solutia este considerata slab acida.
- Un pH sub 3,5 este considerat puternic acid.
Selectia unui ingrasamant lichid trebuie sa tina seama atat de pH-ul sau, cat si de echipamentele folosite pentru aplicarea sa. Solutiile utilizate in fertilizare prin picurare, micro-jet si micro-stropitoare (confectionate integral din materiale plastice si fara componente metalice) pot avea un pH scazut, care ajuta la impiedicarea infundarii emitatorilor cu carbonati de calciu si magneziu (CaCO 3 , MgCO 3 ) care se stabilesc ori de cate ori apa de irigatie are un pH ridicat si un continut ridicat de carbonat. Apa de irigatie acidulata, la un pH de 6, poate mentine 36,8 meq Ca / Lt in solutie (737,5 mg Ca / Lt), in timp ce apa de irigare la pH 7 se dizolva nu mai mult de 7 meq Ca / Lt (140,3 mg Ca / Lt) .
Pentru a evita corodarea echipamentelor de fertilizare cu componente metalice (cum ar fi stropitoare, pivoti etc.) sau a pulverizatoarelor si injectoarelor pentru ingrasaminte lichide, trebuie utilizate numai solutii de ingrasamant cu un pH peste 6.
Solutiile de ingrasaminte care contin microelemente trebuie mentinute la un pH mai mare de 3,5, deoarece chelatii se descompun la niveluri de pH foarte acide (scazute).
Chiar daca apa de irigare este mentinuta in intervalul pH 5,5 – 6,5, pH-ul solutiei de ingrasamant nu are un efect pe termen lung asupra pH-ului solului, datorita capacitatii de tamponare a solului.
Culoarea ingrasamintelor solide
Majoritatea ingrasamintelor solide au nuante de alb, alb-deschis sau de culoare bej deschis. Cu toate acestea, la ingrasamintele Gatit se poate adauga o culoare. Aceasta se face pentru a distinge ingrasaminte diferite sau pentru identificarea ingrasamantului in apa de irigatie.
